Membrana bituminoasă rămâne una dintre cele mai utilizate soluții pentru hidroizolațiile teraselor, mai ales pe acoperișurile plate sau pe blocuri. Deși pare simplu de aplicat, sistemul corect nu înseamnă doar a „arde” o rolă pe suprafață. Diferența dintre un acoperiș care ține apa ani de zile și unul care începe să curgă după o iarnă depinde în mare parte de numărul de straturi, de tipul de membrană și de felul în care este realizată lipirea. De cele mai multe ori, discuția pornește de la întrebarea: este suficient un singur strat sau trebuie neapărat două? Răspunsul depinde de mai mulți factori.
Un singur strat de membrană bituminoasă se folosește în situații limitate, atunci când terasa nu este expusă la trafic, are pante foarte bune, este protejată și nu există riscul acumulării de apă. De obicei, acest lucru este întâlnit pe terase mici sau pe anexe unde nu se circulă și unde stratul hidroizolant nu este supus la eforturi mecanice. În asemenea situații, se poate aplica o membrană groasă cu ardezie, destinată expunerii la exterior. Ardezia protejează suprafața de soare și împiedică îmbătrânirea rapidă a bitumului. Chiar și așa, un singur strat nu este recomandat dacă terasa este mare sau dacă există mai multe detalii tehnice. Orice colț, orice trecere sau orice scurgere reprezintă un punct sensibil, iar un singur strat nu oferă siguranța necesară.
Sistemul cu două straturi este standardul recomandat pentru majoritatea teraselor. Primul strat, numit strat de bază, are rolul de a prelua denivelările, de a proteja șapa și de a asigura o suprafață stabilă pentru stratul final. Este o membrană fără ardezie, ușor mai flexibilă, care se mulează bine pe suport. Stratul al doilea, cel final, este cel expus. Acesta poate avea ardezie sau poate fi protejat ulterior cu un strat special dacă terasa urmează să fie acoperită cu un alt finisaj. Cele două straturi lucrează împreună, preluând dilatarea și micile tensiuni din acoperiș.
Diferența reală dintre cele două sisteme se vede în practică. Atunci când există doar un singur strat, orice mică imperfecțiune, fie că e o zonă arsă prea tare, o buclă sau o zonă unde membrana nu s-a lipit bine, devine un risc major. Dacă apa ajunge acolo, nu mai există nimic sub membrană care să oprească infiltrația. În sistemul cu două straturi, dacă în stratul superior apare o mică problemă, stratul de bază încă oferă protecție. Practic, infiltrația se oprește înainte să ajungă în șapă. De aceea, două straturi sunt preferate pe blocuri, acoperișuri mari sau terase expuse.
Un aspect important este modul în care cele două straturi se leagă între ele. Trebuie să fie complet lipite, fără goluri. Un gol între straturi înseamnă o pungă de aer, iar punga de aer se dilată la soare și creează presiune. Dacă presiunea crește prea mult, apare o bășică. O bășică apărută pe stratul final se rupe ușor în timp și infiltrația începe imediat. De aceea, montajul corect în două straturi înseamnă lipire continuă, fără grăbire și fără zone „sărite”.
Este important și suportul pe care se aplică membrana bituminoasa. Dacă șapa este crăpată, desprinsă sau are zone neuniforme, nici un sistem cu un singur strat nu va rezista. În asemenea situații, două straturi devin obligatorii, pentru că primul strat preia aceste mici mișcări ale suportului. Tot sistemul devine mai stabil, iar riscul de fisurare a membranei scade. Un alt motiv pentru care două straturi sunt preferate este dilatarea. Pe terase mari, diferențele de temperatură pot crea tensiuni în material. Două straturi se întind mai uniform și au o elasticitate mai mare decât un singur strat gros.
Zona aticelor este poate cel mai important loc unde două straturi sunt absolut necesare. Ridicările pe verticală sunt zone unde membrana este supusă la forțe diferite față de suprafața orizontală. Dacă se folosește un singur strat, acesta se poate desprinde în timp pe partea superioară. Două straturi, bine lipite, formează o muchie mult mai rezistentă. La fel și în zona scurgerilor. Acolo, membrana trebuie să fie întoarsă, lipită și protejată. Cu un singur strat, scurgerea rămâne vulnerabilă.
Există și situații în care membranele lichide se aplică peste membrană bituminoasă veche. În aceste situații, chiar dacă vizual pare că este doar un strat, de fapt, sistemul funcționează ca un sistem multistrat. Membrana veche preia tensiunile, iar materialul lichid creează stratul final. Totuși, această soluție este eficientă doar dacă membrana veche este în stare bună și aderentă. Dacă membrana veche este desprinsă, nu are sens aplicarea unui material nou peste ea.
În concluzie, alegerea între un singur strat și două straturi nu se face după preț sau preferințe, ci după ce tip de terasă ai, cât de mare este suprafața și cât de multe detalii tehnice există. În practică, două straturi sunt aproape întotdeauna soluția mai sigură și mai durabilă.
