Amatto Zaharia: “Toate instituțiile de apărare a țării își iau seva din practicanți de sporturi de luptă”

Amatto Zaharia, presedintele Federatiei Romane de Kempo, este maestrul sportului românesc și primul român ce a ajuns la conducerea mondială a artelor marțiale mixte.

El a început practicarea sportului în urmă cu 40 de ani, iar oficial, din 1984, a început, în cadrul armatei, să predea primul curs de autoapărare militarilor români, după un model luat de la armata americană.

Federația pe care o conduce Amatto Zaharia este una dintre cele mai mari din România în artele marțiale, cu peste 4000 de sportivi legitimați.

Sotia sa Sanda Zaharia este prima campioană mondială din istoria kempo-ului feminin și antrenor titrat, cu peste 1000 meciuri judecate.

Amatto Zaharia a explicat situația bugetelor federațiilor primite de la MTS și metodologia de finanțare pentru federațiile olimpice și neolimpice în filmul – https://www.youtube.com/watch?v=lCIG3ehXPLw.

De asemenea, el a vorbit despre necesitatea menținerii artelor marțiale la un nivel înalt, atât din punct de vedere al rezultatelor sportive, cât și pentru sănătate, dar și pentru educația pe formarea unor oameni de sprijin pentru anumite structuri ale societății noastre

• Ne-am văzut în continuare de activitate și în pandemie. Este adevărat nu foarte multe federații au reușit, dar suficient încât activitatea sportivă să meargă. Anul trecut am organizat Campionate Naționale în toamnă, câteva gale televizate și am avut și participare internațională.
• Norocul nostru în 2020 a fost că, exact înainte să înceapă nebunia cu pandemia, au fost Campionatele Europene de grappling la Roma, unde România a luat 2 medalii de bronz. Până la urmă, chiar dacă acest Covid este chinezesc, forța noastră japoneză o sa învingă covidul chinezesc.
• Bugetul în 2020 pentru Federația de Kempo a fost diminuat cu 70%, față de anul 2019, dar noi am înțeles situația. Anul acesta, față de 2019, bugetul a fost diminuat doar cu 40%, adica cei din MTS au făcut tot posibilul ca să îndrepte cumva acea diminuare teribila de anul trecut de 70%.
• Oricum ar fi, ministrul Novak până acum a aplicat această metodologie “ad literam”. Noi știm foarte bine că indiferent de culoarea politică a guvernelor, accentul nu a fost pus niciodată pe sport, bugetul sportului românesc fiind întodeauna unul de subzistență, departe de a fi cel puțin satisfăcător.
• Federațiile, într-o mai mică sau mai mare măsură, și-au făcut treaba indiferent de buget. Până la urmă de unde să împarți? De unde este puțin, ce să îi dai ăluia, ce să îi dai celuilalt, cineva tot va fi supărat la un moment dat. Anul acesta au fost niște criterii și niște indicatori specifici de evaluare a performanței federale în ansamblul ei foarte bune.
• Contractul de anul acesta semnat de ministrul Novak a avut la bază metodologie de finanțare exactă, cu criterii și indicatori specifici de evaluare a performanței federale. Iar federațiile s-au încadrat fiecare în criteriul respectiv, în funcție de afilierile internaționale, de statutul de membru la o federație sau la alta, de nivelul de reprezentativitate a imaginii României în funcție de forul internațional unde sunt afiliate, de dezvoltarea sportului în teritoriu, de numărul de cluburi, de sportivi.
• Sloganul acesta “ești sport olimpic, ești bun, ești sport neolimpic nu ești bun” nu prea funcționează. Este ca o formă fără fond, este un ambalaj frumos, dar sunt cazuri când deschizi ambalajul și sunt federații care au doar câteva sute de sportivi în toată țara. Până la urmă pe noi ca societate ar trebui să ne intereseze un număr cât mai mare de copii și tineri care să practice sportul și pe urmă, că ne ducem noi odată la 4 ani la o competiție, fie și Jocurile Olimpice.
• Nu ai cum să câștigi o medalie dacă baza de selecție este mica, este o consecință a unui management federal. În multe federații se trăiește din amintiri, au fost sus mulți ani, a dispărut baza de selecție și încet-încet medaliile au început să dispară.
• În momentul respectiv, MTS a considerat ca e bine să mărească bugetele la acele federații. Dar performanța a continuat să scadă, pentru ca nu te poți duce la o competiție să cumperi medalia. Ca să o câștigi, ai nevoie de sportivi valoroși. Pentru asta ai nevoie cel puțin de o bază de selecție uriașă.
• Noi tocmai asta facem, investim foarte mult în copii, în tineri, avem programe de dezvoltare a federației la nivel național prin care popularizăm acest sport, ca să atragem un număr cât mai mare de copii și tineri în săli. Bineînteles că nu toți vor putea face performanță, dar performanța cea mai mare pentru societatea românească este cum îi pregătește acest sport pe tineri pentru viață.
• Este un tot, un întreg ansamblu, iar MTS exact asta face, cu asta se ocupă, creează strategia naționala pentru toate sporturile, pentru toate federațiile. Pentru că mai auzi “da domne’ tre’ sa dea bani mai mulți că trebuie să dea mai bani mulți că este o federație care merge la Jocurile Olimpice”. Total gresit, pentru că Ministerul Tineretului si Sportului nu are treaba numai cu J.O, pentru asta există Comitetul Olimpic Sportiv Român. Nu trebuie confundate lucrurile astea. Pai dacă MTS finanțează activitatea sporturilor olimpice în totalitate, pentru ce mai este COSR.
• Lucrurile sunt foarte clare, doar dorința sau neștiinta unora le pune în altă lumină. Loturile olimpice sunt finanțate de COSR, nu de MTS. Ministerul finanțează toate federațiile, toate sporturile în funcție de indicatorii specifici prevăzuți în metodologie, pentru că așa este normal, face strategia națională pentru sport, nu strategia olimpica pentru sport. Tocmai de aceea, această metodologie stabilește criterii generale foarte clare, foarte bine definite.
• Din acest punct de vedere, ministrul Novak cu staff-ul din minister au facut o treabă foarte bună. Fiecare federație se încadrează cumva, în funcție de acești indicatori într-o anumită poziție, în funcție de numărul de sportivi, de numărul de cluburi la nivel național, la câte competiții internaționale merg, etc. Noi ne bucurăm că suntem undeva pe poziția 23 din 64 în clasamentul federațiilor.
• Sunt 10-15 sporturi considerate prioritare pentru România de MTS și care au bugete de la 3-4-5 milioane în sus. Noi avem sub 2 milioane, deci nu suntem în eșalonul superior, dar ne bucurăm totuși că suntem în prima treime a clasamentului. Avem câteva discipline în cadrul federației noastre foarte bine conturate și cu potențial foarte mare.
• Inclusiv de a ajunge la J.O. Din perioada următoare. Am văzut o postare în care se publica că la ediția JO 2028 de la Los Angeles, cu potențial grappling-ul, o disciplină din cadrul federației noastre să fie inclusă în J.O. Deci avem inclusiv în acest sens speranțe în viitor. Noi nu vrem să pățim ca alte sporturi, care au fost trecute într-un cont de umbră 30 de ani și ce să vezi … sunt la J.O. acum. Uite așa ne ia pe nepregătite și în sport.
• Avem la ora asta skateboard, avem surfing, o să avem breakdance, care o să fie la Jocurile Olimpice și România este inexistentă în aceste sporturi. Federația Română de Kempo are o bază de selectie uriașă, are un potențial imens, iar pentru noi nu trebuie decât acea scânteie de a intra la Jocurile Olimpice, unde cu siguranță vom performa și acolo.
• Nu vrem să fim luați pe nepregătite și mulțumesc pe această cale tuturor celor care s-au perindat prin Ministerul Tineretului și Sportului, la conducerea acestuia, care au înțeles că această disciplină sportivă, Kempo, cu toate ramurile existente în cadrul ei, este o disciplină serioasă și care merită apreciere, respect și inclusiv o finanțare corectă.
• Avem în jur de 6000-7000 de sportivi legitimați activi în baza de date a Institutului Național pentru Cercetare în Sport. Sunt multe alte mii de persoane, care practică kempo, dar la statut de hobby, de întreținere fizică, de a învăța tot felul de tehnici de autoapărare și asa mai departe.
• Deci sunt zeci de mii de copii și tineri care practică această disciplină sportivă în România, ceea ce ne situează în partea de sus a clasamentului MTS din acest punct de vedere. Noi tocmai asta facem, investim foarte mult în copii, în tineri, avem programe de dezvoltare a federației la nivel național prin care popularizăm acest sport, ca să atragem un număr cât mai mare de copii și tineri în săli. Bineînteles că nu toți vor putea face performanță, dar performanța cea mai mare pentru societatea românească este cum îi pregătește acest sport pe tineri pentru viață.
• Noi, ne-am obișnuit să vedem tot timpul doar prin prisma medaliei, a campionului, a celui care ajunge cumva în vârf la un moment dat. Dar sportul nu înseamnă numai atât, nu înseamnă numai medalie.
• Sportul este un fenomen social, are un rol educativ, un rol social-educativ, tocmai de aceea foarte multe persoane certate cu legea se educă prin sport, iar alții se recuperează prin sport. Sunt programe extraordinare în multe alte tări care popularizează și promovează acest gen de programe prin care se educă oamenii. Noi exact asta facem, ne dorim să avem un număr cât mai mare de sportivi, dorim să educăm prin sport un numar cat mai mare de tineri.
• Să ajutăm cât mai mulți copii și tineri să aibă probleme legate de obezitate, să fie sănătoși, să fie puternici și încrezători în forțele propria. Și din aceste mii de practicanți de kempo, societatea românească câștigă în primul rând. Faptul că mii de copii, în loc să stea pe stradă în diverse medii nocive, intră în sălile de sport, sănătatea lor crește și se educă într-un mod frumos.
• Mulți dintre acești practicanți ai sporturilor de luptă în mod special, se vor angaja în diverse domenii de protecție sau militare, de protejare a României, Jandarmerie, SRI, SIE, etc. Practic, toate aceste instituții de apărare a țării își iau seva din practicanți de sporturi de luptă. Așa este și normal, iar câțiva dintre aceștia vor ajunge în varf, vor merge la Europene, Mondiale vor reprezenta țara și imaginea Romaniei.
• Am copii care până la 20-25 de ani nu au văzut marea. N-au iesit din zona lor din care s-au născut, iar prin practicarea sportului au reușit să își depășească condiția, să iasă de acolo, să termine liceul, să termine o facultate. Sunt în acest moment oameni de bază în societatea în care trăim.